Sursa foto: https://www.pexels.com/photo/books-768125/
Imagineaza-ti o seara linistita de vara, final de zi, cu toate cele lasate in forfota indepartata a zilei. Stai in gradina si te inconjoara doar cantecul greierilor, verdele infinit al naturii si tacerea. Miresme blande iti mangaie simturile si lumea pare un loc nebun si indepartat. Deschizi un volum de poezie si versurile te poarta usor intr-un univers plin de sensuri pentru aceleasi cuvinte in care, cu cateva ore in urma, gaseai doar concretul. Simti cum noi intelesuri iti cuprind mintea, ti-o invaluie, ti-o anesteziaza si parca o si rearanjeaza. Plutesti pe aripi de cuvinte si, cand se face timpul sa te intorci, afli ca lumea in care revii este mult mai mult decat fateta ei practica. Este ca si cum are o magie ascunsa, din care acum prinzi un crampei, pe care il simti ca scapa si revine. Iar viata capata brusc un alt sens.
Acesta este darul poeziei, o forma de arta prea putin inteleasa, pentru ca am fost obisnuiti, preponderent in ultima suta de ani, mai mult sa operam cu notiuni secventiale ale realitatii pe care o experimentam: pasul 1, pasul 2, pasul 3, ca un robotel caruia ii scapa intregul. Imbogatirea vocabularului in cuvinte si sensuri reprezinta primul mare beneficiu concret pentru minte. Un nou inteles al unui cuvant inseamna o noua emotie, deci o experimentare diferita a vietii. Cercetarile neurologilor au demonstrat ca exista o diferenta mare de calitate a vietii intre oamenii cu vocabular sarac si cei cu vocabular bogat. Cuvântul poezie este derivat din grecescul poesis, care inseamna facere sau creare. Si, poate cea mai buna definitie a poeziei, care ne arata si beneficiul dobandit, este chiar cea din dictionarul limbii romane: „Modalitate artistica ce exprima, prin multitudinea de sensuri si valori sugestive ale cuvantului, prin limbaj concentrat, metaforic, o cunoastere specifica, afectiva a esentelor lumii reale”.
De aceea, cartile de poezie nu ar trebui sa ne lipseasca din biblioteca. Iata trei dintre cele pe care le poti comanda de la Târgul Cartii:
Stanescu, un poet cu amplitudine, profunzime si intensitate
Si vorbesti despre poezie si sa nu pomenesti despre Nichita Stanescu poate fi usor considerat un gest de sacrilegiu pentru literatura romana. Poet, scriitor si eseist roman, el este considerat unul dintre cei mai importanti scriitori de limba romana. Parte a curentului neomodernist, considera limba romana „dumnezeiesc de frumoasa”, iar cuvantul il priveste ca reprezentare a emotiei, a energiei umane. Imbinarea cuvintelor reprezinta, asadar, pentru el, un fel de exprimare a esentei spiritului, iar demersul poetic urmareste sa capteze cat mai mult din intregul nevazut al fiintei umane. „Cuvintele, fiind umbra structurii materiei, cautam intr-una sursa ce a iluminat materia ca sa lase o umbra atat de maiestuoasa, atat de semantica”, spune Nichita Stanescu.
Una dintre cele mai cunoscute si studiate poezii stanesciene este Leoaica tanara, iubirea. Autorul aduce la suprafata, prin cuvinte, trairea lui, experienta lui, pe care o aseamana fortei unei leoaice. Inteligenta si feroce, o forta a naturii, cu un instinct de vanator chiar mai mare decat instinctul de autoconservare, hranindu-se cu prada sa, cu ea isi compara Nichita Stanescu iubirea. Ii da tarcoale, il pandeste, tocmai ca sa se hraneasca din el. Si el stie asta. Si stie si ca, dupa ce-l va fi devorat, leoaica, iubirea, isi va cauta o alta prada.
Goethe – neinteles, Baudelaire – original, Novalis – romantic
Umanist si cosmopolit, Johann Wolfgang von Goethe este una dintre cele mai de seama personalitati ale culturii universale. Poet, ilustru ganditor si om de stiinta, a avut o viata zbuciumata, a fost preocupat de misticism, alchimie si cercetarea sufletului. Opera sa nu a fost inteleasa nici dupa trecerea sa in nefiinta, considerandu-se ca idealul de educatie de om pe sine statator si insusi finalizat nu se potrivea cu ideologia fascista.
Poetul francez Charles Baudelaire, stins din viata in 1867, continua sa ii provoace pe cititorii sai chiar si dupa atatia ani. Prin originalitatea sa, se considera ca a revolutionat intreaga lirica franceza si europeana. Florile raului este titlul volumului de poezii care, desi controversat, a adus o puternica influenta asupra poetilor de mai tarziu.
Idealismul magic si extazul mitic reprezinta esenta operei autorului german Novalis, pe numele sau Friedrich Leopold von Hardenberg. In vremea maturitatii sale artistice, facea parte din Cercul romanticilor de la Jena, fiind considerat cel mai de seama reprezentant al acestuia. A scris atat proza, cat si poezie. Volumul Imnuri catre noapte este varful operei sale si cuprinde poeme in proza remarcabile, pe care le-a inchinat iubitei sale defuncte.
Cele mai bune dintre operele celor trei autori au fost adunate in volumul Flori de poezie straina, rasadite in romaneste de Alexandru Phillippide. Acestora le-au fost alaturati si alti artisti remarcabili: Holderlin, Poe, Morike, Mallarme si Rilke. Friederich Holderin este considerat unul dintre cei mai mari poeti germani, Edgar Allan Poe are poeme valoroase, dar putin cunoscute, Eduard Morike se defineste prin creatii interiorizate, Stephane Mallarme poate fi catalogat ca cerebral, obscur si filosof in versurile sale, iar Rainer Maria Rilke este recunoscut ca unul dintre cei mai semnificativi poeti de limba germana.
Pablo Neruda, slavitorul senzualitatii
Neftalí Ricardo Reyes Basoalto este numele poetului chilian, cunoscut sub pseudonimul Pablo Neruda, care a trait intre 1904 si 1973. Om politic, consul in Japonia, China si Spania, a primit mai multe premii literare, iar in anul 1971 a fost distins cu Premiul Nobel pentru Literatura, pentru intreaga sa creatie. Daca e ceva ce nu i s-a iertat peste ani lui Neruda, acesta este angajamentul plin de patos pe care el l-a jurat comunismului.
Dincolo de asta, el este recunoscut ca unul dintre cei mai mari poeti de limba spaniola din lume, iar memoriile sale au fost traduse si in limba romana. A scris poeme de dragoste si poeme politice, iar versurile acestora uimesc prin spontaneitate si pasiune, detalii care ii dau unicitate. Cele mai spectaculoase raman insa scrierile in care slaveste senzualitatea feminina, in care foloseste cuvinte explicite pentru celebrarea sexualitatii.
Privit prin ochii lui Mario Picon Salas, Neruda pare fascinant si tulburator, despre el spunandu-se ca, in jurul anului 1925, in poezia Americii Latine s-a auzit un glas cumplit, distrugator. Dupa Ruben Dario, el este poetul care merita sa aiba cea mai mare circulatie continentala. In poezia lui Neruda, poet fundamental, se revarsa, ca un fluviu enorm, multe dintre cosmarurile unei epoci disperate, scindate, convulsionate. Ca intr-un mare curs de apa tropical, in el se contopesc fluturele si calmanul, putreziciunile noptii si parfumul zorilor. Dar, sub valurile acestei ape curgatoare, continua sa existe viata subterana si gregara nocturna, plina de mal si radacini. Astfel descrie Mario Picon Salas frumusetea operei lui Neruda.
Pentru ca literatura noastra este atat de vasta si de bogata, cele mai multe dintre operele valoroase din literatura universala raman nestudiate si, de multe ori, nici macar nu ajung la publicul larg. Iar valoarea lor inestimabila nu ajunge sa transforme sufletul cititorului. Nici nu este de mirare ca acest lucru se intâmpla, cand, pentru noi, sunt concurati de geniul lui Eminescu, care este atat de cuprinzator, de profund si de plin de sensuri. Mare parte din iubitorii de poezie cred ca fiecare vers al lui Eminescu il intelegi diferit in fiecare etapa a vietii, pe masura ce cunoasterea individuala creste si capata profunzime. Acesta este unul dintre motivele pentru care consumatorul uzual de versuri poate recunoaste cu usurinta valoarea nepretuita a marelui nostru poet national.
Totusi, cei trei mari poeti pe care i-am descris mai sus, aduc un plus de cunoastere, de emotie si de intelegere in mainile cititorului care nu ezita sa ii cunoasca. Si ce poate fi mai relaxant si mai interesat decat sa te pierzi in universul trairilor unor oameni din alte timpuri si locuri, care, folosind arta cuvantului, isi descriu trairile, viziunea, perceptia asupra lumii? Iata de ce cei trei autori nu ar trebui sa lipseasca din nici o biblioteca.