Scolile Waldorf din intreaga lume, infiintate de artistul austriac Rudolf Steiner, se bucura de o mare popularitate in randul progresistilor. Insa care este parerea ta despre doza de spiritualitate indusa in scolarizarea si in lucrarea copilului tau? Ti-ai trimite copilul la o scoala in care papusi fara chip si conuri de brad sunt jucarii, unde elevii nu citesc cursiv pana la varsta de 9 sau 10 ani, unde timpul liber este dedicat lucrului de mana si unde se canta imnuri pentru ’spirit’ in fiecare zi?
In intreaga lume, numerosi oameni de cariera aleg scolile Waldorf pentru copii lor. In asezari precum Manhattan, deseori se duce o adevarata lupta pentru un loc la o asemenea scoala. The New York Times a realizat profilul unei scoli fondate pe principiile lui Steiner, autorul unor carti precum ’Macrocosmos si Microcosmos’, ’Universul Pamantului si Omul’ si ’Teze Antroposofice’, institutie populata in majoritate de copiii celor din conducerea Google si Apple. Paradoxal, parintii au fost atrasi de minimizarea uzului tehnologiei in clase, strategie obisnuita a scolilor Waldorf, cele care interzic cele mai multe tehnologii elevilor.
Ethosul ’copiilor naturii’ insusit de institutiile Waldorf este bine-cunoscut insa filosofia fondatorului Steiner este mai putin faimoasa. Prima scoala Waldorf a lui Rudolf Steiner precede era hippie cu aproape 50 de ani, facandu-si aparitia in epoca in care artistul se numara printre oamenii de stiinta ce il observau pe Goethe, spre finalul secolului XIX. Insa, devenind din ce in ce mai putin interesat de stiinta si din ce in ce mai atras de spiritualitate, scriitura lui Steiner a capatat o turnura mistica. Pana spre secolul XX, s-a tranformat intr-un partizan al teosofiei si a fondat o societate pentru promovarea marcii proprii, a gandirii ’antroposofice’. Dupa Primul Razboi Mondial, Steiner a creat o scoala pentru copiii lucratorilor din fabrica de tigarete Waldorf-Astoria, din Stuttgart, o sansa pentru acesta de a initia copiii in ’stiinta spirituala’.
Scoala Waldorf din Stuttgart, fondata in 1919, s-a dezvoltat rapid si, in scurt timp, alte 5 scoli s-au deschis pe teritoriul Germaniei. In anii ’30, toate au fost inchise de nazisti insa la acel moment, alte scoli Waldorf prosperau in Europa si in America iar metoda Steiner a supravietuit Razboiului. Astazi, exista aproximativ 160 de scoli Waldorf in Statele Unite ale Americii ce si-au adaptat metodele Steiner curriculei proprii si aproape 1000 de institutii Waldorf in lume.
Astazi, multe dintre metodele utilizate in aceste medii – exercitii de miscare, folosirea muzicii si a altor manifestari artistice – isi au radacinile in crezul lui Steiner ca scolile cultiva ’spiritul’ (concept definit insuficient de autor, facand pedagogia Waldorf ambigua ) si reprezinta o interfata a contactului intre vii si morti iar experienta reincarnarii omului la fiecare 7 ani are ca urmare, in cadrul acestor scoli, asimilarea unor materii la momente ce coincid cu aceste schimbari propuse de Steiner.
Biografi ai lui Steiner noteaza ca este obisnuit ca parintii ce isi trimit copiii la aceste scoli aparte sa nu cunoasca aceasta filosofie oculta iar practicile mai putin obisnuite ale unora dintre institutii alunga unele dintre familii – de exemplu, invatarea citirii abia in clasele a doua sau a treia.
Insa, de la zi la zi, influenta ezoterica in scolile Waldorf este practic invizibila.
Curricula in cadrul scolilor Waldorf pune accent pe cunoasterea practica, pe creativitate prin proiecte indelungate desfasurate in atelierul de tamplarie, de pictura, de arta, prin abilitati considerate demodate insa care echilibreaza lumea actuala high-tech.
In ultimii ani, scoala Waldorf a fost atacata prin ambele aspecte ale aceleiasi dezbateri: si crestinii si laicii au criticat scolile pentru educatia intr-un sistem religios iar aceasta chestiune nu ar fi grava daca toate institutille ar fi private, insa multe dintre ele sunt publice. Consecinte ale acestor obiectii au fost actiunile in judecata pentru ca scolile publice sa nu mai primeasca sustinerea financiara din partea statului si numeroase dezbateri publice si controverse prin care acestea sunt considerate un cult periculos. Un alt dezacord asupra metodelor concepute de Rudolf Steiner se refera la obiectele din natura disponibile copiilor de la gradinita si elevilor din clasele primare. In timp ce conurile, pietrele si scoicile sunt considerate un semn al respectului pentru natura, criticii le privesc ca pe un altar ce promoveaza idolatrizarea soarelui si panteismul. ’Nu vezi toate astea pana nu citesti lucrarea lui Steiner’, sustine un critic al scolii Waldorf.
Cine are dreptate?
Probabil ca nu conteaza insa in metrica societatii americane se remarca bunele rezultate la examene obtinute de cursantii scolilor Waldorf, ’mult deasupra mediei nationale’. Iar aceste scoli par sa functioneze pentru copii ce nu provin din medii privilegiate – o scoala Waldorf lucreaza in mod special cu delincventii minori, cu rezultate impresionante.
Se pare ca, pentru cei mai multi parinti, radacinile metodei sunt prea putin interesante comparativ cu rezultatele favorabile semnificative in educatia copiilor iar realizarile remarcabile si durabile ale lui Rudolf Steiner, ’om bland, gentil, bun, amabil’ raman pentru devotati si neinitiati o enigma apreciata sau detestata, iubita sau hulita deopotriva.
Nu se adaugă comentarii.